Viitorul profesiei de contabil în era AI

Viitorul profesiei de contabil în era AI: cine plătește când software-ul greșește

Tu. Indiferent câtă inteligență artificială stă între documentul primit și înregistrarea în contabilitate, legea nu cunoaște software — cunoaște persoane. Iar când cifra iese greșit, răspunderea urcă pe lanțul de oameni care au întocmit, vizat, aprobat și înregistrat, exact ca înainte. Întrebarea „ce facem dacă AI greșește și noi semnăm?" e cea mai bună întrebare pe care o pune cineva dintr-o echipă de contabilitate, și merită un răspuns mai serios decât „ai grijă".

Pe scurt

• Legea contabilității atribuie răspunderea unor persoane, nu unor programe. Niciun articol nu prevede vreo circumstanță atenuantă pentru „așa a calculat aplicația".
• Automatizarea sigură se oprește înainte de încadrare: mută, descarcă, extrage, redenumește, arhivează, anunță, întreabă un registru public.
• Un furnizor care îți promite că softul „îți verifică TVA-ul" îți vinde, de fapt, un risc pe care tot tu îl semnezi.
• Din 2 februarie 2025 ai deja o obligație legală legată de AI, și nu e cea la care te-ai aștepta.

Ce spune legea despre răspundere, cuvânt cu cuvânt

Merită citite trei fraze din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, pentru că sunt neobișnuit de clare.

Articolul 6 alineatul (2): „Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz."

Articolul 10 alineatul (1): „Răspunderea pentru organizarea şi conducerea contabilităţii […] revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligaţia gestionării unităţii respective."

Articolul 10 alineatul (4), partea care privește direct casele de contabilitate: „În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract de prestări de servicii […] răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale."

Patru verbe: întocmit, vizat, aprobat, înregistrat. Toate cer un om. Un program nu poate întocmi în sensul legii, pentru că nu poate răspunde. Când o aplicație clasifică o cheltuială și cineva apasă „confirmă", răspunderea nu s-a mutat în aplicație — a rămas la cel care a apăsat.

Consecința practică e liniștitoare, nu îngrijorătoare: automatizarea nu îți poate lua răspunderea, deci nu îți poate lua nici poziția. Ceea ce îți poate lua sunt orele de muncă mecanică pentru care nimeni nu ți-a fost recunoscător vreodată.

Ce se automatizează, de fapt, și ce nu

Distincția utilă nu e între „muncă simplă" și „muncă complexă". E între operațiuni care se pot descrie complet într-un set de reguli și judecăți care cer un om care răspunde.

Se automatizează în siguranță	Rămâne la om
Descărcarea mesajelor și a facturilor din SPV	Încadrarea unei operațiuni
Extragerea furnizorului, datei și sumei dintr-un PDF sau XML	Interpretarea unei zone gri fiscale
Redenumirea și arhivarea documentelor după reguli fixe	Scepticismul profesional în fața unui document ciudat
Anunțul că a intrat o factură nouă	Decizia de a semna
Interogarea unui registru public despre un partener	Relația și explicația către client
Urmărirea facturilor neîncasate și amintirile către clienți	Negocierea cu autoritatea fiscală

Coloana din stânga are o proprietate comună: fiecare rând poate fi verificat de oricine, pe loc. Fie factura a fost descărcată, fie nu. Fie suma extrasă e cea din document, fie nu. Nimic nu se sprijină pe o judecată.

Coloana din dreapta n-are proprietatea aceasta, și de aceea niciun furnizor serios n-ar trebui să ți-o vândă automatizată.

Ce am refuzat să construiesc, și de ce

Lucrez de treizeci de ani cu sisteme și am scris SimpluSPV, folosit azi de douăzeci–treizeci de firme și de contabilii lor. Din nouăsprezece automatizări pe care le-am cântărit pentru zona fiscal-contabilă, opt le-am refuzat. Merită spus care, pentru că lista de refuzuri descrie un furnizor mai bine decât lista de funcții.

Am refuzat să construiesc:

• „Programul verifică dacă TVA-ul e corect." Verificarea TVA-ului e încadrare fiscală. Dacă softul greșește, plătește clientul, iar semnătura e a contabilului.
• „Programul îți spune cât datorezi." Aceeași problemă, cu miză mai mare.
• „Programul are grijă să nu ratezi termenele." Sună a serviciu. E, de fapt, o promisiune că îmi asum consecința unei omisiuni pe care n-o pot controla.
• „Programul importă direct în evidența contabilă." Aici se pierde exact pasul în care un om se uită.

Ce construiesc în loc: fluxuri care mută, extrag, arhivează, anunță și întreabă registre publice. Diferența dintre cele două liste nu e tehnică — toate ar fi programabile. E o diferență de răspundere.

Un exemplu concret, pentru că e cel mai clar. Verificarea unui partener în registrele ANAF — dacă e inactiv, dacă aplică TVA la încasare — e o interogare a unui registru public: întrebi, primești un răspuns, îl arhivezi lângă factură. Softul nu decide nimic; spune ce scrie în registru la ora la care a întrebat. Am făcut un instrument gratuit care face exact atât, fără cont și fără să rețină codurile introduse. Ce faci cu răspunsul rămâne decizia contabilului — și așa trebuie să rămână.

Ce să ceri oricărui furnizor înainte să-i lași unealta lângă datele clienților

Cinci întrebări. Dacă furnizorul se bâlbâie la vreuna, aveți o problemă înainte de a începe.

1. Unde ajung datele? Rulează local, pe serverul nostru, sau pleacă la un serviciu din afară? Dacă pleacă, la cine anume și în ce țară? Datele clienților nu sunt ale voastre ca să le plimbați.
2. Ce face unealta când nu e sigură? Un sistem care ghicește tăcut e mai periculos decât unul care se oprește și întreabă. Cereți să vedeți cum arată un caz în care nu știe.
3. Rămâne urmă? Pentru fiecare valoare extrasă automat trebuie să se poată arăta documentul-sursă și momentul extragerii. Fără urmă, nu aveți ce pune pe masă la un control.
4. Ce anume promite, cu verbul exact? „Extrage" și „verifică" sunt două lumi diferite. Puneți-l să scrie verbul în contract.
5. Ce se întâmplă dacă greșește? Nu ca să dați vina pe cineva, ci ca să aflați dacă furnizorul a gândit deja cazul. Cine n-a gândit-o, nu l-a întâlnit — adică n-a rulat destul.

Obligația care se aplică deja, din februarie 2025

Aici e partea pe care puțini o știu. Regulamentul european privind inteligența artificială — Regulamentul (UE) 2024/1689 — are un articol care nu e despre sisteme cu risc ridicat și nu se aplică de la vreo dată din viitor.

Articolul 4 cere furnizorilor și utilizatorilor profesionali de sisteme AI să ia măsuri pentru „un nivel suficient de alfabetizare în domeniul IA" al personalului propriu și al persoanelor care operează sistemele în numele lor, ținând cont de pregătirea lor și de contextul în care sunt folosite. Se aplică din 2 februarie 2025.

Cu alte cuvinte: în clipa în care o firmă pune un instrument AI în mâna angajaților, are deja obligația să se asigure că oamenii înțeleg ce folosesc. Nu e o certificare și nu cere un furnizor anume. Cere ca cineva să fi explicat echipei unde greșește unealta, nu doar unde ajută.

E, întâmplător, exact investiția care rezolvă și problema de răspundere de la începutul articolului. Un om care știe unde se înșală instrumentul îl poate supraveghea. Unul care crede că instrumentul e infailibil semnează ce i se pune în față.

Ce nu rezolvă nimic din toate acestea

Automatizarea nu face contabilitatea mai ieftină de la sine — mută efortul de la tastat la verificat, iar verificarea cere oameni mai buni, nu mai mulți. Nu elimină erorile, ci le schimbă natura: mai puține greșeli de transcriere, mai multe greșeli de configurare, care sunt mai rare dar se propagă în tăcere pe sute de documente. Și nu răspunde în locul nimănui, niciodată.

Ce se schimbă, în schimb, e ce faci cu timpul eliberat. Un contabil care nu mai descarcă facturi una câte una are, în sfârșit, ore în care poate face lucrul pentru care clientul l-ar plăti mai mult: să se uite la cifre și să spună ce înseamnă.

---

Costin Pietraru este inginer, lucrează cu sisteme de treizeci de ani și a scris SimpluSPV, folosit azi de firme și de contabilii lor. Construiește automatizări cu AI pentru firme mici, prin PAYCODE SRL (CUI 49109796).

Surse: Legea contabilității nr. 82/1991, republicată — art. 6 alin. (2), art. 10 alin. (1) și (4). Regulamentul (UE) 2024/1689 — art. 4 (alfabetizare în domeniul IA) și art. 113 (date de aplicare).